Majoritatea statelor cer ca profesioniștii din domeniul vânzărilor imobiliare să fie autorizați de stat, astfel încât să poată exista o forma de control a educației si a standardelor profesionale, dar și pentru a avea o autoritate centrală pentru a rezolva problemele consumatorilor.
Terminologia utilizată pentru identificarea profesioniștilor în domeniul imobiliar variază puțin de la stat la stat. În general, brokerii trebuie să aibă mai multă educație și experiență decât agenții de vânzări sau agenții imobiliari.
“În Nomenclatorul de meserii din România, agentul imobiliar și brokerul imobiliar sunt același lucru. Astfel, agentul (brokerul) imobiliar face parte, ca grupă majoră (3), dintre tehnicienii și asimilații acestora, absolventi ai învățământului liceal, postliceal și de maiștri. Din perspectiva subgrupei majore (34), agentul (brokerul) imobiliar realizează activități specializate în ”intermedieri imobiliare” (de remarcat că ”reprezentarea exclusivă” nu este cuprinsă în această subgrupă), în timp ce, potrivit descrierii grupei minore (341), agentul (brokerul) imobiliar ”estimează valoarea obiectelor, bunurilor imobiliare sau a altor proprietăți și coordonează vânzarea la licitație a acestora”.
Or, după cum orice agent imobiliar știe, această meserie presupune mult mai mult decât descrierea de mai sus.” (sursa: https://cpi.imobiliare.ro/dezvoltare-personala/care-este-diferenta-dintre-agent-si-broker-imobiliar)